Pe culmile cruzimii – Experimentele pe oameni

De la incununarea Creatiei, la cobaiul biped

„Cel mai potrivit obiect de studiu al fiintei umane este
insasi fiinta umana.”
Henry K. Beecher (1904 – 1976), figura importanta in istoria
medicinei care a luat printre primii atitudine impotriva
practicilor non-etice

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

Etica medicala si drepturile omului, alaturi de codurile si
regulile care trebuie urmate de orice medic (Juramantul lui
Hipocrate, Codul de la Nurenberg, Codul Beaumont etc),
interzic in mod clar realizarea experimentelor pe
oameni. Mai ales cand acestea pun in pericol sanatatea
psihica si fizica a persoanei, au efecte secundare necunoscute, sau
au loc fara acordul persoanei in cauza.

In realitate, cazuistica experimentelor periculoase pe oameni,
atat la nivel de individ cat si pe grupuri mari sau chiar natiuni,
este atat de bogata in exemple, incat simpla lor enumerare ar
include bibilioteci intregi si kilometri de dosare. Care este
motivul „succesului” unor astfel de abominatii impotriva naturii si
a respectului acordat fiintei umane in esenta sa? Raspunsul este
unul simplu si crud.

Inca din cele mai vechi timpuri, culminand, din nefericire, cu
vremurile actuale, cei care se aflau la conducere
majoritatii comunitatilor umane au realizat foarte repede ca cei
multi sunt asemenea unui animal mare si orb, cu mii de capete, care
trebuie controlat, fortat, determinat si mai ales exploatat de
catre cei putini, puternici si vicleni. In acest scop,
eminamente marsav, elitele conducatoare nu s-au sfiit sa
experimenteze orice mijloc care duce la controlul si „dresajul” cat
mai eficient al maselor de oameni. Dar motivele si scopurile lor nu
se opresc aici.

Cel putin la ora actuala, mare parte dintre experimentele facute
pe oameni au ca scop cresterea veniturilor marilor companii
internationale – alimentare, medicale, militare, de
comunicatii si multe altele. Toate avand ca unic deziderat
identificarea (cu ajutorul experimentelor) a celor mai eficiente
mijloace prin care omenirea in ansamblul ei, trebuie transformata
si nivelata intr-o masa amorfa de consumatori avizi.

In plus, in cercurile oamenilor de stiinta care deservesc marile
companii transnationale se crede in mod deliberat, ca cel
mai bun „animal de laborator” ramane tot omul. Niciun
reprezentant al regnului animal nu prezinta complexitatea
fiziologiei si psihicului uman. Acest motiv, suficient in opinia
unora, a fost decisiv in alegerea de a se efectua diverse
experimente, unele de o cruzime inimaginabila. Mariajul nefast
intre finantarea cercetarii stiintifice si politica, care sta la
baza experimentelor pe oameni, a fost ilustrat cum nu se poate mai
bine de catre biologul Rupert Sheldrake intr-un citat ramas
celebru:

„Indiferent de perioadele istorice si de regimurile politice
pe care le-a parcurs omenirea de-a lungul secolelor, stiinta a fost
intotdeauna o ramaura exclusivista, elitista si nedemocratica.
Situatia din prezent a ramas in linii mari neschimbata,
toate comitetele si forurile care finanteaza cercetarea
stiintifica sunt aceleasi care stabilesc cu exactitate ce anume sa
se studieze, decizii care se iau fara intuitia,
creativitate, curiozitatea sau inspiratia echipelor de oameni de
stiinta implicate in activitatea de cercetare. Lucrurile stau chiar
mult mai rau. Puterea acestor comitete este concentrata din ce in
ce mai mult in mainile oamenilor de stiinta care au intrat in
politica, a diversilor agenti guvernamentali, si mai ales in
mainile reprezentantilor marilor corporatii internationale. Ca sa
fiu explicit: Cine da banul, spune ce si cum trebuie
cercetat! Sa nu ne mai facem iluzii ca in domeniul
cercetarii stiintifice mai exista libertate de expresie sau
deziderate etice si morale”.

Apogeul Holocaustului

„Scopul final al lagarelor de concentrare naziste era acela
de a fi adevarate laboratoare imense destinate experimentelor pe
oameni.”
Wolfgang Eckhart, profesor de Istorie a Medicinei la Universitatea
din Heidelberg

Nivelul experimentelor si torturilor umane petrecute in
lagarele naziste a fost unul inimaginabil, care a
culminat cu abominatii, umiliri si degradari ale fiintei umane care
ar face sa paleasca chiar si cruntele torturi ale Inchizitiei
medievale. Cu o metodica, rigoare si meticulozitate potrivite unor
cauze mai bune, destinele, sanatatea si vietile a milioane de
oameni au fost mutilate in laboratoarele secrete ale celui de-al
treilea Reich.

Dureroasele si macabrele experimente s-au concretizat in
moarte, mutilare, desfigurare si sechele pe viata. La
Auschwitz si in alte lagare celebre, prizonierii selectati erau
supusi unor teste al caror scop declarat era acela de a ajuta
personalul Wehrmacht-ului pe timp de razboi, a dezvolta noi arme, a
studia recuperarea soldatilor raniti si, nu in ultimul rand, a
alimenta ideologiile rasiale sustinute de regimul
nazist.

Una dintre categoriile de prizonieri care au fost cel mai adesea
supuse experimentelor a fost aceea a
homosexualilor, doctorul Carl Vaernet initiind pe
atunci un proiect personal in urma caruia spera sa-i transforme pe
homosexuali in oameni normali prin intermediul torturii.

Homosexualii nu au fost singurii supusi torturilor,
sinistrul doctor Josef Mengele (1911 – 1977) fiind fascinat
de experimentele pe gemeni: intr-un singur an, si-a aplicat
teoriile pe numai putin de 1.500 de perechi de gemeni, doar 200
dintre acestia supravietuind cumplitelor experimente.

Cum evreii, slavii sau tiganii erau considerati
sub-oameni, care aveau tot atatea drepturi precum o insecta, in
lagarul de la Ravensbruck, aceste categorii au avut parte de cele
mai dureroase torturi experimentate pe fiintele umane in cel de-al
doilea Razboi Mondiale. In acest lagar, sub scopul declarat al
beneficiului Luftwaffe (Fortele Aeriene), s-a „studiat”
fara anestezic, transplantul de organe de la un om la
altul. In urletele agonizante ale nefericitelor victime,
„cadre medicale” cu urechile acoperite de casti, pentru a nu fi
deranjate de tipetele sfasietoare, performau transplantul de piele,
muschi, oase, maduva si nervi. Ca rezultat al operatiilor fara un
strop de anestezic, victimele sufereau dureri atroce prelungite in
agonii de durata, mutilari si dizabilitati permanente.

In anul 1941, tot pentru gloria Fortelor Aeriene Germane,
„savantii” de la Dachau si Auschwitz-Birkenau au efectuat
experimente destinate studierii si tratarii hipotermiei.
Circa 100 de prizonieri de diferite nationalitati au fost
dezbracati complet si aruncati in bazine cu apa rece, unde au fost
fortati sa stea pana la 5 ore. Altii au fost tinuti fara haine
iarna, in zapada, la o temperatura medie de minus 6 grade Celsius.
Unii, mai norocosi, au primit ingrijiri medicale, deoarece Reich-ul
dorea sa experimenteze si sa descopere cele mai eficiente metode de
tratare a hipotermiei, dat fiind iminentele lupte pe timp de iarna
de pe Frontul de Est.

Nici temuta malarie nu a scapat din planurile doctorilor
nebuni aflati in anturajul lui Hitler. La Dachau, peste
1.000 de prizonieri au fost infestati in mod deliberat cu malarie,
pentru ca medicii germani sa aiba cobaii necesari descoperirii unui
tratament eficient. Führer-ul credea ca soldatii sai vor ajunge sa
lupte si in Africa ecuatoriala pentru instaurarea celui de-al
treilea Reich.

In decursul lunilor iulie, august si septembrie 1944, Dr. Hans
Eppinger a fost obsedat de gasirea unei modalitati prin care sa
transforme apa sarata a marii in apa potabila. In acest scop, a
selectat de la Dachau un esalon de 90 de tigani, pe care
i-a infometat si insetat intentionat. Grupul de rromi torturati de
foame si, mai ales, de sete au primit de baut doar apa de
mare. Majoritatea au murit in dureri atroce, iar
supravietuitorii deshidratati au lins dimineata roua depusa pe
podele…

Otravurile diverse nu au scapat nici ele din atentia calailor in
numele stiintei. La Konzentrationslager Buchenwald, sefii
armatei germane doreau sa aprofundeze efectele diferitelor
substante toxice asupra organismului uman. Prizonierilor
li se administra otrava in mancare sau erau impuscati cu gloante
otravite. Imediat, erau supusi autopsiilor pentru a se observa
efectul diferitelor genuri de otrava. Dr. Carl Clauberg i-a sugerat
odata lui Heinrich Himmler, Reichsführer al SS-ului, ca solutia ca
sub-oamenii sa nu se mai inmulteasca poate veni sub forma
sterilizarii. Liderul nazist a fost cum nu se poate mai
incantat.

Un numar total de peste 400.000 de evrei si tigani au
fost sterilizati cu forta prin intermediul radiatiilor,
chirurgiei sau a diverselor substante experimentale. Metoda
favorita de sterilizare a constat in expunerea organelor genitale
ale detinutilor la radiatii crescute. Intreaga actiune nu dura mai
mult de 3 minute. Cei si cele care nu mureau in urma sterilizarilor
fortate sufereau mult timp de sangerari vaginale, cancer de col
uterin, cancer testicular sau puternice dureri abdominale.

Liderii nazisti voiau sa afle pe cale directa si efectul
bombelor incendiare asupra organismului uman. In acest
scop, in lagarul de la Buchenwald, peste anumite loturi de
prizonieri au fost aruncate cantitati de fosfor, dupa care
nefericitelor victime li s-a dat pur si simplu foc.

Lagarele de la Sachsenhausen-Oranienburg si Natzwiller au servit
drept laboratoare pentru medicii germani care doreau sa descopere
cele mai eficiente tratamente pentru ranile produse de
temutul gaz mustar. Subiectii alesi au fost expusi
intentionat periculoasei substante chimice, epiderma lor suferind
rani oribile produse de arsuri.

Abominatile petrecute in lagarele nazismului au duis la asa
numitul „Proces al Doctorilor” in care au fost judecati medicii si
cercetatorii care au condus cumplitele experimente. Dupa proces,
s-a adoptat Codul de Etica Medicala de la Nurenberg.

Adevaruri pe care S.U.A. nu vrea sa le cunosti

„Guvernul Statelor Unite a facut ceva gresit, ceva profund
gresit din punct de vedere moral. Este un ultraj adus
angajamentului nostru fata de integritatea si egalitatea tuturor
cetatenilor.”
Fragment din discursul presedintelui american Bill Clinton, 16 mai
1997, prin care acesta isi cerea scuze celor 8 supravietuitori ai
Experimentlelor de la Tuskegee, prin care intre 1932 si 1972, 399
persoane de culoare au fost infectate intentionat cu sifilis.

Cea mai avansata democratie, cel mai puternic stat si taramul
fagaduintei pentru multi fii ai norocului din intreaga lume, S.U.A.
ascund o serie de adevaruri deranjante pentru establishment-ul de
la Washington D.C., precum si pentru orice mandru cetatean
american. Conform datelor remise de numerosi istorici si
cercetatori, mare parte din experimentele pe oameni
petrecute pe teritoriul american sunt ilegale, lipsite de etica
elementara si efectuate fara stirea si consintamantul subiectilor
umani.

Experimentele americanilor au constat in infectarea
deliberata a oamenilor cu boli grave (in acest sens exista
si teoria conspirationista referitoare la SIDA), expunerea
cu buna stiinta la efectele armelor chimice si biologice,
injectarea cu substante chimice toxice, radioactive (vezi
premisa peliculei din 2010 Edge of Darkness) sau
halucinogene (C.I.A. nu ar fi straina de raspandirea traficului si
consumului de droguri in randul populatiei americane de culoare,
incepand cu a doua jumatate a secolului XX), experimente
ale interogarii sub diverse forme de torturi (vezi cazul
recent al prizonierilor afgani din Guantanamo Bay), teste cu
substante care afecteaza mintea si psihicul uman, alaturi de alte
practici reprobabile.

Experimentele americane sunt cu atat mai grave cu cat multe
dintre ele au fost efectuate pe copii si pe persoane cu
dizabilitati mentale. O mare parte a subiectilor au fost
prizonieri de razboi detinuti de U.S. Army sau persoane de culoare
extrem de sarace. Deseori, medicii le-au promis oamenilor bolnavi
ca vor primi tratament adecvat pentru afectiunile de care sufereau,
bietele victime neavand habar ca sunt „bancuri vii de probe” pentru
substante chimice periculoase.

Multe dintre macabrele experimente au fost sponsorizate
de guvernul Statelor Unite, de C.I.A. si alte servicii secrete sau
de U.S. Army. Expetimentele au avut un caracter secret,
informatiile despre ele parvenind la multi ani de la efectuarea
acestora. Protestele opiniei publice americane au dus la numeroase
anchete si audieri, alte foruri implicate fiind Comitetul
Bisericilor, Comisia Rockefeller si Advisory Comitee on Human
Radiation Experiments. Protestele oamenilor obisnuiti nu au fost
decat banale furtuni in pahare cu apa.

La nivelul anului 2010, nici macar un singur cercetator sau
oficial din cadrul U.S. Government nu a fost condamnat pentru
experimente asupra oamenilor. Multe dintre victime nu au primit
nici pana in prezent compensatii si despagubiri, in majoritatea
cazurilor oficialii americani negand cu inversunare ca au vreun
amestec in dramele individuale traite de acesti nefericiti ai
sortii.

Nici copii nu au fost crutati!

„Niciun document care se refera la experimente pe oameni si
care poate provoca reactii adverse din partea opiniei publice sau
poate duce la urmariri penale, nu trebuie facut public.”
Extras din regulamentul de ordine interioara al Comisiei pentru
Energie Atomica a S.U.A, votat pe data de 17 aprilie 1947

Ororile indreptate impotriva copiilor au aparut tot in
laboratoarele reci ale lagarelor naziste. Nenumarati copii
care au avut nenorocul sa se nasca intr-o rasa si etnie care nu
corespundea criteriilor aberante ale ideologilor nazisti, au fost
supusi, cot la cot cu proprii parinti, tratamentelor umilitoare si
degradante.

Nici jandarmul „democrat” mondial nu s-a lasat mai prejos in
privinta transformarii pruncilor in cobai umani. In anul 1953, in
Universitatea Iowa, mai multor femei insarcinate li s-a
administrat iod radioactiv, pentru a se studia pe
embrionii avortati ulterior, in ce stadiu al expunerii se afla,
precum si cantitatile de substanta radioactiva care au trecut de
bariera placentara. Inainte de macabrul experiment, sponsorizat de
Comisia pentru Energie Atomica a S.U.A., cercetatorii lipsiti de
cele mai elementare urme de mila si compasiune, au administrat unui
lot de nou nascuti, iod radioactiv, la doar 36 ore de la nastere.
De ce au facut asta?

Conform propriilor declaratii, pentru ca erau, pur si simplu,
curiosi sa masoare concentratia substantei radioactive din glandele
tiroide ale pruncilor. Iodul, dupa administrare, se concentreaza in
glanda tiorida. Daca este sub forma radioactiva, va distruge
glanda. Copii au fost afectati pe viata, fapt care nu i-a
impresionat pe cei din spatele experimentului.

In anul 1895, pediatrul Henry Heiman a infectat
intentionat cu gonoree doi baieti intarziati mental.
Pediatrul dorea sa studieze efectele gonoreei la copii.

Doctorul japonez Hideyo Noguchi, care lucra pentru Rockefeller
Institute for Medical Research, a injectat cu sifilis 146
copii dintr-un spital. A fost dat ulterior in judecata de
parintii unora dintre victimele sale, dar nu a stat nici macar o zi
la inchisoare, multumita relatiilor sale sus-puse.

Mai aproape de zilele noastre, in anul 2004, un articol
din Pediatrics, sustinea ca embrionii umani pot fi supusi
experimentelor inca din perioada intrauterina, deoarece
diviziunea celulara, activitatea metabolica si evolutia hormonala
pot fi influentate prin diferite substante. Cu acest deziderat pe
frontispiciu, experimentele cu substante chimice pe copii de orice
varsta au capatat un nou imbold.

Anchetele jurnalistice efectuate in Statele Unite au venit cu
rezultate socante. Astfel, intre anii 1988 si 2001, un grup
de 465 copii orfani au fost infestati cu virusul HIV,
copii sfarsind drept cobai ai medicamentelor experimentale pentru
tratamentul SIDA. Peste un an, in 2005, American Chemistry Council
a alocat catre Environmental Protection Agency suma de 2,1 milioane
$ pentru a studia modul in care copii pana in 3 ani, care inghit
sau inhaleaza substante chimice, sunt afectati ulterior de
acestea.

American Chemistry Council ajunge, asadar, sa actioneze in
acelasi mod in care compania IG Farben deservea companiile
farmaceutice ale Germaniei naziste. Forul american a fost
acuzat ca functioneaza ca un grup de fatada pentru companii
multinationale precum Bayer (intamplator sau nu, membru al
IG Farben), British Petroleum, Chevron, DuPont, Dow, Exxon,
Honeywell si Monsanto. Studiile efectuate au stabilit ca unele
dintre produsele chimice ale acestor companii au efecte negative pe
termen lung, atat asupra copiilor, cat si asupra adultilor.

In incheiere, ca o ironie amara, Environmental Protection Agency
a tratat copii ca pe niste adevarati cobai, din simplul motiv ca
micutii apartineau unor grupuri minoritare sau familii lovite de
saracie. In schimbul copiilor alesi pentru teste cu
substante chimice, EPA oferea familiilor, pentru fiecare
copil, suma fixa de 970 $, o camera video ieftina, un tricou cu
insemnele companiei si o diploma de apreciere din partea
companiei.

Ce mai ramane de comentat?

*

CITESTE
SI:

• SIDA:
  In Lies We Trust
  
• Fluorul – otrava noastra cea de toate
  zilele
  
• TOP 10 Cele mai mari conspiratii din toate
  timpurile
  
• Visul-cosmar al unei Americi
  fasciste